Eminescu trăiește în mine

Eminescu trăiește în mine...ori cu cititul la lumina lumînării, ori cumpăratul de Heine și Papucci, ori cu romantismul lui, ori cu rimele lui, ori cu parul lui lung si pieptănat pe spate, ori cu Veronica lui, ori cu depresia lui, ori cu patriotismul lui, ori cu ritmul poezii lui:
                                „O, rămâi, rămâi la mine,
                                 Te iubesc atât de mult!
                                 Ale tale doruri toate
                                 Numai eu știu să le-ascult”
                                                ...
                                „Și dacă ramuri bat în geam
                                       Și se cutremur plopii,
                                  E ca în minte să te am
                                       Și-ncet să te apropii.”
                                               ...
                                 „A fost odată ca-n povești
                                  A fost ca niciodată.
                                  Din rude mari împărătești,
                                  O prea frumoasă fată”
                                                ...
                                  „Astfel zise mititica,
                                    Dulce netezindu-mi părul.
                                    Ah! ea spuse adevărul;
                                    Eu am râs, n-am zis nimica”
                                               ...
                                 „Fiind băiet păduri cutreieram
                                   Și mă culcam ades lângă isvor.”
                                              ...
                                 „Și de la creștet pân-în poale
                                  Plutești ca visul de ușor.”
                                                ...
                                   ”Mai am un singur dor:
                                     În liniștea serii”
                                              ...
                                    ”Fie-ți îngerii aproape
                                      Somnul dulce!”
PS:  Eu nu sunt mare ca Eminescu, eu nu-i citesc versurile, eu nu pot să-i descriu cu exactitate biografia și comparația cu dînsul mă sperie și mă face să fug de mine, dar lucrurile pe care le țin mine îs încleiate de mine cum îs încleiate creioanele de ceara cu  fierul fierbine de hîrtie. El trăiește în mine și eu nu știu dacă sînt și eu unde este și el; și dacă n-ar fi fost el, aș fi fost eu alta?

feedback

   Cît e de bine cînd are cine îți spune că faci progrese! După cum totul e relativ, fiind priviți, sîntem integrați în diferite sisteme de valori, a diferților spectatori și respectiv etichetați diferit, ceea ce poate fi debusolant pentru imaginea de sine pe care ne o formăm din spusele altora. Dar cînd îți atrage cineva atenția asupra faptului că tu, cel de azi ești mai bun ca cel de ieri - te simți realizat și găsind dovada că ești pe drumul cel bun începi să vezi forța în tine însuți.
  It feels good when there is somebody to say that you are making progresses! As everything is relative, we are being differently labeled when incorporate in different value systems of the ones who sees us, wich is confusing to our image of ourselves, that we build on the other people's words. But if someone makes you see that you are better today than yesterday - you feel acomplished, and finding the proof that you are on the right road you begin to see the power within ourselves.

un vis/a dream

îmi este greu/ it's hard for me

   2010...Anul trecut am descoperit ca și eu îs un OM, și eu am nevoi și am dreptul la satisfacerea lor și încep să învăț că eu trebuie să imi respect nevoile care fac viața noastră de om , de la cele fizice, la cele psihice, sufletești, spirituale etc. Și mai învăț să respect asta în alți oameni, fără a judeca și asta e greu. E greu să te schimbi și să accepti idei noi, sau vechi pe care incă nu le-ai acceptat, și să lași spațiu oamenilor să accepte idei noi. Și doare să fii om între oameni și să fii autentic, e mai ușor să spui ca ești sur, decît să fii într-o zi mai bun ca alții și în altă zi mai rău. Și spun asta nu ca să zic ca viața e rea ci ca să trec peste întrebări problematice.
   2010...I decovered that I'm a 'Human Being' last year, and that a have needs and that a have rights to satisfy those and I begin to learn that I have to respect the needs that our life as human being is made of, either they are physical, or mental, or emotional, or spiritual. And I also learn to respect that in other people, without judging and this is hard. It's hard to accept new ideas, or the old ones that you didn't accepted, and to give people time to accept new ideas. And it's painful to be human among humans, and stay authentic, it's easier to be grey than to be one day better than others and one day worse. And I'm not saying this because life is bad, I say it to overcome some issues.

...

   Mă simt ca suprafața apei în timpul ploii, continuu bombardată de picaturi de apă. Cînd ploaia va înceta gîndurile vor prinde forma ca sedimentele într-o apa transparentă.
   I feel like I'm a water surface under the rain, bombed continuously with rain drops. When this rain will stop the thoughts will take shape like sediments in clear water.

o nouă pagină/ a new page

   Timpul e continuu dar faptul că îl divizăm în parți ne face să întîlnim un nou an cu bucurie și speranță. Întoarcem pagina precedentă pe care am scris, am greșit, am șters, am mai scapat cerneală, ne-am murdărit și mîinile...și acum...lăsăm cele vechi uitării și putem să încercăm pe o pagină nouă să scrim caligrafic, cu lecțiile învațate de anul trecut.
   Time is continuous but the fact that we divide it into parts make us wait for a new year with joy and hope. We turn the last page we wrote on, we made mistakes, we deleted something, we droped ink on paper, we even stained our hands...and now ...we leave the old behind and we can try to write properly on a new page, with lessons learned.