Senza titolo

Untitled, a photo by culoricalde on Flickr.

dragoste sinusoidala...
sinusoidal love..

:)

vreau să scriu dar imi vine să rîd.....
I want to write but I'm laughing...

Note

  Note...Ascult un cîntecel și aud cum răsună notele în mine, ca un peștișor într-un acvariu.

acasă/home

   Ieri, pentru prima dată, după mult timp, am simțit pe o clipă ca sunt acasă...acel sentiment blînd, călduros, și liniștit. Astăzi mă tem ca o să-l pierd și o să mai treacă timp pînă o să mai văd acea lumină.
   Yesterday for the first time in a long time I felt like home...this warm feeling, kind and calm. Today I fear to loose that feeling and it's going to pass some time before seeing that light again.

Eminescu trăiește în mine

Eminescu trăiește în mine...ori cu cititul la lumina lumînării, ori cumpăratul de Heine și Papucci, ori cu romantismul lui, ori cu rimele lui, ori cu parul lui lung si pieptănat pe spate, ori cu Veronica lui, ori cu depresia lui, ori cu patriotismul lui, ori cu ritmul poezii lui:
                                „O, rămâi, rămâi la mine,
                                 Te iubesc atât de mult!
                                 Ale tale doruri toate
                                 Numai eu știu să le-ascult”
                                                ...
                                „Și dacă ramuri bat în geam
                                       Și se cutremur plopii,
                                  E ca în minte să te am
                                       Și-ncet să te apropii.”
                                               ...
                                 „A fost odată ca-n povești
                                  A fost ca niciodată.
                                  Din rude mari împărătești,
                                  O prea frumoasă fată”
                                                ...
                                  „Astfel zise mititica,
                                    Dulce netezindu-mi părul.
                                    Ah! ea spuse adevărul;
                                    Eu am râs, n-am zis nimica”
                                               ...
                                 „Fiind băiet păduri cutreieram
                                   Și mă culcam ades lângă isvor.”
                                              ...
                                 „Și de la creștet pân-în poale
                                  Plutești ca visul de ușor.”
                                                ...
                                   ”Mai am un singur dor:
                                     În liniștea serii”
                                              ...
                                    ”Fie-ți îngerii aproape
                                      Somnul dulce!”
PS:  Eu nu sunt mare ca Eminescu, eu nu-i citesc versurile, eu nu pot să-i descriu cu exactitate biografia și comparația cu dînsul mă sperie și mă face să fug de mine, dar lucrurile pe care le țin mine îs încleiate de mine cum îs încleiate creioanele de ceara cu  fierul fierbine de hîrtie. El trăiește în mine și eu nu știu dacă sînt și eu unde este și el; și dacă n-ar fi fost el, aș fi fost eu alta?

feedback

   Cît e de bine cînd are cine îți spune că faci progrese! După cum totul e relativ, fiind priviți, sîntem integrați în diferite sisteme de valori, a diferților spectatori și respectiv etichetați diferit, ceea ce poate fi debusolant pentru imaginea de sine pe care ne o formăm din spusele altora. Dar cînd îți atrage cineva atenția asupra faptului că tu, cel de azi ești mai bun ca cel de ieri - te simți realizat și găsind dovada că ești pe drumul cel bun începi să vezi forța în tine însuți.
  It feels good when there is somebody to say that you are making progresses! As everything is relative, we are being differently labeled when incorporate in different value systems of the ones who sees us, wich is confusing to our image of ourselves, that we build on the other people's words. But if someone makes you see that you are better today than yesterday - you feel acomplished, and finding the proof that you are on the right road you begin to see the power within ourselves.