Eminescu trăiește în mine

Eminescu trăiește în mine...ori cu cititul la lumina lumînării, ori cumpăratul de Heine și Papucci, ori cu romantismul lui, ori cu rimele lui, ori cu parul lui lung si pieptănat pe spate, ori cu Veronica lui, ori cu depresia lui, ori cu patriotismul lui, ori cu ritmul poezii lui:
                                „O, rămâi, rămâi la mine,
                                 Te iubesc atât de mult!
                                 Ale tale doruri toate
                                 Numai eu știu să le-ascult”
                                                ...
                                „Și dacă ramuri bat în geam
                                       Și se cutremur plopii,
                                  E ca în minte să te am
                                       Și-ncet să te apropii.”
                                               ...
                                 „A fost odată ca-n povești
                                  A fost ca niciodată.
                                  Din rude mari împărătești,
                                  O prea frumoasă fată”
                                                ...
                                  „Astfel zise mititica,
                                    Dulce netezindu-mi părul.
                                    Ah! ea spuse adevărul;
                                    Eu am râs, n-am zis nimica”
                                               ...
                                 „Fiind băiet păduri cutreieram
                                   Și mă culcam ades lângă isvor.”
                                              ...
                                 „Și de la creștet pân-în poale
                                  Plutești ca visul de ușor.”
                                                ...
                                   ”Mai am un singur dor:
                                     În liniștea serii”
                                              ...
                                    ”Fie-ți îngerii aproape
                                      Somnul dulce!”
PS:  Eu nu sunt mare ca Eminescu, eu nu-i citesc versurile, eu nu pot să-i descriu cu exactitate biografia și comparația cu dînsul mă sperie și mă face să fug de mine, dar lucrurile pe care le țin mine îs încleiate de mine cum îs încleiate creioanele de ceara cu  fierul fierbine de hîrtie. El trăiește în mine și eu nu știu dacă sînt și eu unde este și el; și dacă n-ar fi fost el, aș fi fost eu alta?